ALEXANDRU CANTACUZINO
Conferinta tinuta īn fata studentilor la Congresul General Studentesc la Tārgu Mures īn aprilie 1936.
ROMANISMUL NOSTRU
Domnilor studenti,
Neamurile, cred eu, nu sunt rezultatul unor jocuri intamplatoare ale hazardului, nici creatia inteligentei sau a unor patimi oarbe ale oamenilor.
O natie nu este infaptuirea unei oportunitati vremelnice, a unor inchipuiri sau a unui capriciu al naturii.
Inainte ca Iulius Cezar sa fi plecat la drum spre a-si insusi faima si bogatie dincolo de Alpi, cu gandul sa instapaneasca pacea in Galia la granitele de Nord Vest ale Imperiului Roman, sa mareasca gloria si dominatia Romei si pe urma sa primeasca -investmantat in toga de purpura si cu fruntea incununata de lauri- onorurile triumfului de-a lungul caii Via Scara, prin Forum, pana la templul lui Jupiter Capitolinus ; inainte de a se ivi aceste evenimente istorice, in intelepciunea Celui de Sus, erau deja harazite nasterea si destinul Frantei.
Inainte ca legiunile romane conduse de imparatul Traian sa fi trecut Dunarea, inainte ca regele Decebal sa-si fi dat moartea in amarul de a fi pierdut libertatea neamului neinvins al Dacilor, Dumnezeu torsese deja firul Vietii sortita Natiei romanesti, care, de la leaganul ei imperial roman, trece prin nesfarsite incalcari ale navalitorilor si asupritorilor din atatea noroade straine si duce, prin invierea legionara, la rodnicia semeata a romanismului de maine.
Dupa cum conceptul de arbore si menirea specifica stejarului au preexistat semintei de ghinda, tot asa, credem noi, ca in randuiala Dumnezeirii exista o imagine a ursitei noastre de Neam romanesc.
Vom creste si ne vom dezvolta in limitele si potrivit acestei imagini dinadins zamislita de Dumnezeu pentru noi, vom purta flori si vom da fructe romanesti si rau va fi de ne vom incumeta sa fim altceva, decat infaptuirile vii ale unui gand dumnezeiesc.
Bineinteles ca aceasta crestere poate fi strambata, deviata, aceasta inmugurire poate fi viciata pe pamant, roadele pot fi chircite si otravite prin fapta noastra.
Dar aceasta nu inseamna, ca nu exista in viziunea Celui de Sus modelul divin al Neamului roman crescand, inverzind si purtand minunate roade romanesti.
Daca acesta e adevarul, cum indraznesc atunci internationalistii si comunistii sa scrie si sa vorbeasca de un neam european, despre o patrie universala, despre o limba "esperanto", etc., si sa opuna conceptia mintii lor, invatamintelor istoriei si hotararilor ceresti ?
Da, fraternitate, buna intelegere, buna invoire, omenie si generozitate umana cat mai mult, insa nu starpirea raselor, nici nimicirea credintelor si moravurilor nationale, nici daramarea legilor de crestere si de creatie proprie fiecarei natiuni.
Daca lui Dumnezeu nu-i plac nationalitatile, daca Dumnezeu nu are dragoste si mila pentru ele si nu le-a luat sub binecuvantata Sa obladuire, daca nu ar fi conceput lumea sub aspectul unor specii nationale, fiecare cu destinul sau separat ;
Daca Dumnezeu nu ar fi hotarat pe pamant fiecarei natiuni salasul ei potrivit, cum de nu s-a topit Natia romaneasca sub invaziile atator navalitori : Goti, Gepizi, Huni, Avari, Unguri, Poloni, Rusi, Turci, Greci, Tatari si Evrei ?
Vedeti dumneavoastra, pamantul acesta pe care traim a fost navalit, de multe ori, de felurite noroade.
Dar numai odata, la cucerirea romana, Dumnezeu a sorocit timpul obarsiei noastre prin intruchiparea elementelor romano-thracice, iar din momentul acela s-au perindat inca 16 veacuri de cotropiri si stapaniri straine ; nici un neam nu s-a mai putut naste pe aceste plaiuri si nimic, nici o influenta, nici o vijelie, nu a mai putut desface ceea ce a fost zamislit dintr-un ordin care nu greseste.
Acesta e adevarul, desi apologetii stiintei va vor oferi sute de alte explicatii nesatisfacatoare.
Oricate imitatii si moravuri straine au fost impuse Neamului nostru, oricat amestec de viata, de credinta, de sange, de limba, de interes cu strainii, ne-a fost sortit in trecutul nostru zbuciumat, romanul nu s-a identificat cu elementele alogene si a ramas separat cu natura sa predestinata si cu ursita sa diferita.
Mai cu seama la tara, eul romano-thracic s-a pastrat aproape neintinat.
Influentele straine au ramas semne la suprafeta, cusururi si naravuri care se pot lecui, n-au atins inca adancimea sufletului fraged si limpede al romanismului.
Cultura, obiceiurile, ingredientele civilizatiei straine, au fost maimutarii la moda ce pot fi usor lepadate.
Imaginati un metal, care nu intra in aliaj, in amalgan cu altele, care, in foc si in temperatura cea mai dogoritoare, nu se contopeste cu alte corpuri si isi pastreaza particularitatile sale, propria sa valenta si densitate.
Acest metal are in ordinea scopurilor dumnezeiesti, intrebuintarea si menirea sa rezervata.
Miracolul persistentei elementului romanesc este invatamantul cel mai peremptoriu de nationalism.
Nu e raspuns mai usturator dat comunistilor si internationalistilor, decat dainuirea elementului romanesc, prin oprelistea si durerosul vartej al istoriei.
Elementul romanesc in lume a dainuit fiindca a ramas national, legat de datinele stramosilor nostri si urmator legilor tainice ale firii romanesti.
Dar daca Pronia Cereasca a lasat Neamului nostru un destin de implinit, o slujba in care trebuie sa servim spre desavarsirea insasi a fiintei noastre romanesti, aceasta nu inseamna ca purtarea noastra nu mai conteaza, deoarece este hotarata de fatalitate si ca ne este rapita libertatea de a savarsi fapte potrivnice destinului nostru si de a nu-l intelege.
Doar libertatea de a face rau da adevarata sa valoare straduintei noastre zbuciumate de a intelege menirea neamului nostru.
Dumnezeu a daruit neamurilor numai posibilitatea de a vietui, nu si dreptul.(Observatie a d-lui profesor Nae Ionescu).
Dreptul de a trai trebuie meritat prin vrednicia noastra.
Sa privim si sa pricepem deci legile cresterii Natiunii romanesti.
X
Daca concepem astfel menirea Neamului nostru, care urmeaza a se confunda cu imaginea divina despre rosturile romanesti, este lezne de raspuns la intrebarea :
Cum se va indruma tineretul roman ?
Tineretul roman va descoperi in zarea sa trei teluri :
1. destinul romanesc ;
2. maretia Natiei ;
3. innobilarea Neamului.
Intre aceste teluri trebuie pastrata ierarhia pe care o indicam, deoarece inainte de impodobirea si multumirea Natiei noastre prezenta in viata, primeaza implinirea sensului etern al Neamului romanesc, primeaza sa nu ne abatem catusi de putin de la randuiala dumnezeiasca data noua pentru desavarsirea celor vesnice.
Ne vom gandi intai la destinul romanesc : ce avem de infaptuit in aceasta lume, noi, Romanii ? Pentru ce scop a dat viata Dumnezeu unui Neam romanesc ? Cum putem noi sa servim destinul nostru ?
Ne vom intreba apoi : cum putem ajunge la intaietate printre atatea alte noroade ? ; cum putem adauga putere, ordine, sanatate, frumusete, stralucire, bogatie, etc., colectivitatii noastre nationale si statului roman ?
In fine, vom cugeta la innobilarea Neamului nostru : prin ce calitati, prin ce merite si distinctii exceptionale s-ar putea purifica generatia noastra si obtine mandria unui plus de demnitate ?
Sa fie deci bine lamurit : nu ne vom gandi numai la interesele noastre actuale de generatie noua si revolutionara si nu ne vom preocupa numai de foloasele si gloria colectivitatii noastre nationale actuale, trebuie sa ne gandim la legile desfasurarii existentei romanesti, la destinul vesniciei noastre.
Astfel fiind telurile, voi arata schematic ce ni se cere spre a lucra la infaptuirea lor.
Ni se cere sa purtam in suflet un manunchi de trei faclii impreunate, strans ingemanate, necontenit aprinse, care sa mistuie orice alta pofta launtrica.
Anume :
1. spiritul crestin,
2. spiritul nationalist,
3. spiritul eroic revolutionar.
Acestea, compuse, laolalta, fac un tot spiritual indisolubil, anume spiritul legionar pe care-l disecam aci numai momentan, spre a usura lamuririle noastre.
Subliniez de pe acuma ca simtirea si gandirea noastra legionara se deosebesc fundamental de teoria national socialista si de cea fascista, prin spiritul nostru crestin si prin spiritul nostru nationalist ; ne apropiem numai prin spiritul eroic revolutionar. (Evident nu este cazul sa invederam in acest raport diferentele dintre national-socialismul german si fascism).
X
Despre spiritul nostru crestin.
Vor zice unii : Nu sunteti d-voastra primii crestini, nici mai grozavi ca altii. S-au perindat de aproape 2000 de ani atatea generatii de vrednici si credinciosi crestini.
Nu este o calitate specifica a d-voastra, tineretul roman ; si cadeti in greseala fariseilor, laudandu-va astfel.
Raspundem : Crestinismul ne este specific noua deoarece, insamantat in teren legionar, da roade specifice.
Aceleasi invataturi de doua ori milenare, acelasi rit stramosesc, inspira in sufletul nostru legionar o traire noua si in adevar superioara.
Cultivam deci aceasta samanta crestina sadita pe brazda sufleteasca legionara, iar prin educatie si deprindere, inlesnim cresterea acestui minunat spic crestin si veghem asupra roadelor spiritului crestin, produse din seva legionara.
Si cautam sa insemnam legile de germinare, de crestere sanatoasa si de inflorire optima ale spiritualitatii crestine, in noua formatie sufleteasca legionara a fapturii romanesti.
Aici vreau sa va dau un sfat :
Feriti-va bine de o eroare si de o confuzie raspandita.
Sunt unii care sunt ispititi sa incerce comparatii pripite intre miscarea revolutionara a tineretului roman si ideologia hitlerista sau musoliniana.
Va fac atenti ca mistica noastra a rasarit din tarana romaneasca, simultan si chiar anterior miscarii fasciste sau national-socialiste germana.
Multe deosebiri ne despart de aceste miscari straine.
Primordiala caracteristica a spiritualitatii noastre e faptul ca ea se inradacineaza adanc in invatamintele si in misticismul crestin. Pregatirea sufleteasca crestina poate singura sa creeze, credem noi, acele legaturi, acea solidaritate spirituala, o trainica impartasire intre noi, acel reciproc ajutor moral si social, sentimentele de fraternitate nationala, care constituie temelia necesara oricarei insanatosiri intelectuale, morale, economice, administrative si politice romanesti.
Sa fie insa deslusit : prin crestinism, noi intelegem credinta noastra ortodoxa revelata.
N-am putea, cum fac national-socialistii germani, sa consideram pe Dumnezeu ca pe un product al imprejurarilor locale, ceva fabricat de om, de geniul rasei sau de sangele aric. Nu credem intr-o dumnezeire particularista, croita de noi pe masura speciei romanesti.
N-am putea, cum fac unii profesori universitari de ai nostri, zisi crestini, sa concepem pe Dumnezeu ca un fenomen comun si natural de inchipuire a omului sau ca o atractiva idealizare a energiei cosmice.
Dar ce ne mai deosebeste inca de tineretul celorlalte tari si insusi de tineretul italian sau german, este morala noastra a ispasirii, este cumplita noastra certitudine ca, pe acest pamant, ceea ce nu este cladit cinstit si drept, cladit pe adevar, pe probitate si pe onoare este neaparat sortit sa se naruie.
Acest sentiment ne face sa credem in fatalitatea biruintei binelui.
Noi nu putem sufleteste avea incredere, de exemplu, in suprematia fortei, a rasei ori a stiintei, decat daca sunt supuse unei legi transcedente morale.
Noi nu credem in singurele avantaje ale progresului material sau ale perfectionarii fizice si nu vrem sa ne inchinam unui stat divinizat si promovat drept infailibil, sub conditia sa nu pacatuiasca contra intereselor sale imediate.
Sentimentul acesta ne conduce sa judecam ca altitudinile morale sunt pentru o natie un avut mai prtios decat bogatia sa, decat echipamentul sau tehnic, decat comoditatea sa materiala, forta sa trecatoare si chiar prosperitatea sa fizica.
Noi credem in superioritatea legii morale.
Suntem convinsi ca mai puternica decat oricare tiranie este cenusa omeneasca strigand razbunare pentru o moarte nedreapta.
Noi credem in virtutea mantuitoare a mormintelor.
Noi credem pozitiv, ca nu ajungi pe culmi decat prin rascumpararea pacatelor si urmand o linie de viata eroica.
Noi credem ca morala unui stat si a unei natiuni trebuie sa se supuna, sa fie subordonata constrangerilor onoarei si sa accepte marginile determinate de respectul ce se datoreaza demnitatii celorlalte natiuni.
Credem ca e o singura forta care, cu timpul, e mai puternica ca toate, este forta tacuta a lacrimilor ce au curs pe nedrept. Este forta oamenilor care stiu sa sufere cu noblete si este forta cutremuratoare a blestemului lor.
Pe scurt : tinerii italieni exalteaza mai cu seama tineretea lor, perpetua renastere si primenire a vietii, bucuria lor de a cuceri, dupa traditia spiritului roman. Strigatul lor este "a noi", adica : noua ni se cuvine pamantul.
Tinerii germani exalteaza rasa lor, disciplina lor, puterea lor de dominatiune.
Noi, tineretul roman, exaltam mai cu seama credinta noastra crestina si nationala, virtutile de dreptate, de omenie si de noblete ale sufletului romanesc, ranile noastre, restrangerile si renuntarile noastre, ascetismul, stralucirea jertfelor facute Natiei noastre, maretia anonima a obidei zilnice ce a indurat-o veacuri de-a randul acest Neam necajit de soarta, marturia izbavitoare a atator vieti inchinate catre zorile ce vor veni, ruga mormintelor noastre, care toate impreuna ne dau in adevar dreptul la o existenta mai buna.
Fiindca nu se poate, gandim noi, ca insotiti de aceasta escorta de sacrificii, sa nu ne inaltam pe culmile morale unde devii invingator, intrucat ai putut sa te desfaci de micile lanturi pacatoase ale materiei.
Elementul moral crestin, spiritualitatea interioara eroica si ascetica, sunt pietrele fundamentale ale operei legionare.
Hitlerismul vrea sa creeze un tip reprezentativ al rasei sale si un soldat folositor maririi si suprematiei germanismului in lume.
Fascismul vrea sa modeleze un om pionier, rezistent si desavarsit in aptitudini, pentru realizarile imperiale ce si le propune statul.
Noi sculptam un tip superior de umanitate dupa conceptiile crestine si o filozofie noua a vietii, conceputa ca un impuls nerational si persistent de a ne elibera de cerintele materiei, spre a servi pe Dumnezeu si Natiunea legionara.
Din acest Roman nepasator, nesatios de placeri si de bucurii, vrem sa facem un soldat, un om erou.
Alte neamuri au ajuns la maretie prin felurite aptitudini, prin inzestrari deosebite si vointa dominatoare.
Noi pana astazi meritam respect, nu atat prin vitalitatea noastra creatoare, cat prin trecutul nostru de suferinta, indurat cu impacare si eroism.
Meritam acest respect fiindca spre deosebire de aproape toate celelalte noroade, neamul nostru niciodata in viata sa istorica nu a savarsit o nedreptate.
Fala noastra este ca am fost necontenit drepti, am stiut sa suferim si sa ne platim existenta in aceasta lume.
X
Despre spiritul nostru nationalist.
Indrumarea noastra trebuie sa fie nationalista
Dar nu un nationalism asemanator celui national-liberal sau national-taranist.
Nu e firma mai curenta si de care s-a abuzat, cu mai multa nerusinare, decat firma nationalista.
Banca de Stat, in alte tari, se numeste Banca Frantei sau Banca Angliei, etc.
La noi avem o Banca Nationala . . .(cenzurat). Toate oficiile noastre sunt nationale, toate Casele noastre sunt nationale, pana si "Dimineata", "Viitorul" si "Adevarul" sunt organe misionare nationaliste.
Veti face deosebirea intre nationalismul aparator de interese materiale si particulare de clasa si nationalismul intelegator al menirilor romanesti, aparator si creator al rosturilor romanesti in lume.
Numerosii nostri nationalisti : national-liberali, national-taranisti si altii, concep natiunea ca un produs de fabricatie omeneasca, cu un capital, un bun juridic si teritorial.
Pentru noi insa natiunea e ceva mai mult, e o vietate cu legile ei de crestere daruite de Dumnezeu.
Nationalismul nostru nu este numai iubire de tara, iubire de pamant stramosesc, el este o impartasanie a existentei vesnice sortita Neamului nostru.
Nationalismul nostru nu se limiteaza in a fi un instinct de conservare, el este un robust instinct de viata clocotitoare, de eruptie si de creatie.
Cugetati la marea diferenta care desparte nationalismul materialist, economic, acaparator si speculator, bunaoara britanic, de nationalismul totalitar spiritualist crestin.
Nationalismul nostru este nationalism crestin si este strans imbinat cu crestinismul nostru ortodox.
Deci feriti-va, domnilor studenti, de falsul nationalism, fals in doctrina, fals prin oamenii care-l sustin.
Ca sa fiti siguri de a nu fi inselati, cautati, descoperiti unde sunt cele mai grele suspine, cele mai multe rani, lacrimile cele mai fierbinti, inclestari de pumni si scrasniri de dinti, si veti sti ca ati dat de adevarata oaste nationala, de oastea crestina romaneasca.
X
Nationalismul nostru accepta numai supraomul si supranatiunea, alese si insemnate prin har dumnezeiesc si numai in functii de ispasire si de mantuire.
Credem ca superioritatea unei natiuni este dobandita prin desavarsita implinire a datoriei sale de neam, astfel cum este inzestrat de Providenta pentru slujba pamanteana ce i s-a incredintat.
Superioritatea este obtinuta prin iubitoare intelegere fata de legile ceresti, iar nu prin orgoliul de a le infrunta.
Nationalismul nostru nu are teluri dictate de sangele nostru, nici teluri impuse de puterea de propulsiune nestavilita a dinamismului nostru.
Si nationalismul nostru urmareste inalte teluri pamantene pentru slava neamului romanesc, insa numai acele teluri dictate romanimei de ursita pentru care, nascandu-se, a impodobit-o Dumnezeu.
Noi cugetam ca succesul nu este o indreptatire suficienta, nici o margine statornica si nestramutata pentru a infrana pornirile unei natiuni.
Intr-adevar, Dumnezeu nu-si indeplineste scopurile numai prin cei buni, ci si prin mijloacele alese de cei rai.
Astfel ca succesul favorizeaza deseori fapte josnice si oameni decazuti.
Dar odata ce au fost atinse scopurile dumnezeirii cei care au urmat cararile gresite, fie ei oameni sau natiuni, ei totusi ispasesc pentru fapta lor rea.
La fel ca oamenii, neamurile pot cadea in pacat contra legilor dumnezeiesti.
Iata ce nu vor sa admita fascistii si national-socialistii.
Dumnezeu ne-a dat viata individuala si viata nationala, ne-a dat multe minunate inzestrari ale naturii, daruri sufletesti si trupesti, etc.
Dar e drept ca nu a facut sa fie tocmeala si tranzactie asupra acestori bunuri, intre oamneni si natiuni ingrasate in trandavie.
Lumea aceasta in care vietuim nu este o bursa pentru invoieli : eu iau Romania, tu iei Ungaria ; eu ma intind intr-o parte, tu intr-alta ; sa fim cu grija sa nu ne ciocnim ; te las in pace, daca nu-mi turburi somnul.
Dimpotriva, legea vietii este lupta pentru intaietate, crestere, fecunditate, creatie, vointa si fapta fara mila.
O natie trebuie sa-si dovedeasca vrednicia de a exista si o dovedeste razbind la lumina si doborand. Strivind uneori in vecinatatea sa tot ce-i opreste cresterea.
Iata cum, printre cele care stavilesc desavarsirea dezvoltarii noastre, ne vom opinti fireste impotriva colectivitatii nationale celei mai slabe, impotriva aceleia pe care am avea mai multe posibilitati sa o sfaramam ; vrednicia noastra nu se poate dovedi decat prin evidentierea slabiciunii altei natiuni.
Acesta este adevarul, insa pe plan animal.
Lasand astfel descatusat instinctul vital, lumea devine un taram de batalie, unde pentru biruinta se ia in seama numai vrednicia pamanteana, dar nu si vrednicia cereasca.
Omul insa, de la Domnul nostru Iisus Hristos incoace, mai traieste si pe un alt plan, planul ceresc.
E bine sa ne reamintim ca un prim blestem dumnezeiesc a aruncat pe om din Rai in lumea animala si in legile sale neiertatoare, dar sa nu uitam legile de iubire date noua prin mantuirea crestina si pilda de rascumparare sfintita prin chinurile de pe Golgota.
Spre a judeca purtarea unui om sau a unei natiuni, trebuie deci luate in considerare atat vrednicia pamanteana cat si vrednicia cereasca.
Or, in raporturile dintre natiuni, la fel ca in raporturile dintre oameni, legea dumnezeiasca este dragostea.
Ea apara pe cei slabi si pune expansiunii celor puternici hotar de iubire ; ea trebuie sa carmuiasca si sa indrume vrednicia noastra.
Acest adevar intreg nu-l prea pricep adeptii lui Nietzche sau national-socialistii germani si fascistii.
"Lupul este lup numai fiindca mananca oaia", da, dar numai in lumea animala.(Dl prof.Nae Ionescu).
Daca ne suim in lumea crestina, lupul e lup numai daca iubeste oaia.
Dumnezeu ne-a dat nu numai un tel, dar inca ne-a poruncit sa ajungem intr-acolo pe liniile aratate de El.
Noi, legionarii, nu ne recunoastem dreptul sa biruim prin orice mijloace.
Suntem cu credinta si fanatism in slujba destinului nostru, insa nu intelegem pentru aceasta sa servim la ordinele oricaror patimi ale firii telurice.
Deci fiinta spirituala a unei natiuni incepe cu constiinta adevaratei sale meniri ; aceasta fiinta spirituala se completeaza prin vrednicia sa, dar nu se desavarseste decat prin dragoste.
O natiune isi urmareste rostul ei dusa de instinctul sau de viata.
Dar acest instinct este incatusat de scaderile vietii pamantesti.
Un instinct de viata oricat de ascutit ar fi, are o prevedere limitata in timp, o viziune care nu poate cuprinde toata vesnicia unui neam.
Acest instinct el insusi trebuie carmuit.
In gandirea si in simtirea national-socialista si fascista, el este lasat liber.
La noi, acest instinct este dirijat.
El este calauzit de Dumnezeu.
X
Despre spiritul nostru eroic revolutionar.
Prin ce se distinge spiritul eroic revolutionar :
1. inlocuieste motivul interes prin motivul onoare, atat pe plan individual cat si pe plan national.
2. Dispretuieste tihna, fericirea individuala, potolirea.
3. Voieste chinuitor, voieste cu fanatism mesianic, sa elibereze firea din amorf, din banalitate, din amortire, din intuneric, din sterilitate, din asezarile inguste, si sa fecundeze un rod durabil, propriu si unic romanesc ; voieste implinirea unui sens romanesc si dreptul la glorie.
4. Cauta vijelia.
5. Iubeste moartea.
Mai sunt si alte caracteristici ; am extras principalele.
Nu imi este ingaduit, intr-un raport sumar, sa ma las atras a va demonstra amplu consecintele sociale si educative ale unui stil de viata zidit pe asemenea temeiuri.
Fiecare va intelege lesne si va aproba ca, oricum, aceste temeiuri sunt binefacatoare pentru purificarea trairii noastre romanesti.
Un exemplu :
Daca Ion Bratianu, primul satrap, nu ar fi fost condus de idei rationaliste, masonice si materialiste, daca nu ar fi intrebuintat la ctitoria structurii organismului romanesc principiile ateiste ale marelui arhitect ; daca nu ar fi lasat urmasilor sai afurisita succesiune a unor dezonorante si sugrumatoare boli sufletesti ; daca in loc sa fi creeat prin necinste, lacomie, prevaricatiuni, slugarnicie si amoralitate, clasa stapanitoare romana, burgheza, de astazi, ar fi spus atunci Tarii romanesti :
-Ce ma preocupa pe mine, in primul rand, este nemurirea Natiei mele.
Vreau ca fortele de creatie ale vietii romanesti sa fie bine turnate in tiparul pregatit noua de prevederile divine.
Mai intai ma intereseaza potentialul de onoare al Neamului meu.
Ma intereseaza, nu ridicarea de fortarete bancare si economice liberale, ci crearea unor cetati sufletesti in lumea romaneasca : bastioane de neinvins, de aspra si severa sobrietate si de intoleranta absoluta fata de orice ar fi tentatie, intr-o viata molesita, o existenta de rand.
Un neam nu isi dobandeste nemurirea, asigurandu-si prin orice mijloace imbogatirea clasei sale conducatoare.
Vreau sa educ tineretul tarii mele ca o aristocratie, in dispretul banului si in gustul privilegiilor sufletesti.
Maestria marelui arhitect este insuficienta pentru construirea sufletului romanesc.
Va propovaduiesc dragostea de moarte, spre a va dezvolta gustul vesniciei.
Suntem un neam tanar, sa fim mandri si voiosi de tineretea noastra.
Nu tindeti catre adapost.
Socotind, numarand si urmarind numai profitul unei clase care maine va pieri, veti schilodi viitorul acestui Neam.
Sufletul unui neam, ca sa cantareasca in istorie, trebuie sa puna in cumpana altceva decat cateva precupetiri reusite si un total de norocoase si dubioase afaceri.
Calea noastra romaneasca daca duce peste valuri amenintatoare in spre zori de glorie fara amurg, nu va speriati de furtuna si de naufragiu, stati in bataia vanturilor, nu va ingrijorati de siguranta d-voastra si de avutul d-voastra, nu fugiti sa va adapostiti in porturi, manati corabia drept inainte, stapanitori peste dezlantuirea patimilor naturii, si indurati zambitor primejdiile, dispretuitori de viata stramta.
Inchipuiti-va cum ar fi astazi societatea romaneasca dupa asemenea directive.
Aceste directive, izvorate din spirit eroic revolutionar, nu sunt numai oportunitati ale vremurilor noastre, ci se innoada cu traditia intrerupta a vietii Geto-Thracice care inflorea pe acest ogor acum 25 de veacuri.
Istoria romanilor ne dovedeste ca existenta noastra nu a fost o pomana, nici o lesnicioasa capatuire.
Existenta noastra noi ne-am platit-o.
De acum incolo, ne ramane sa fim vrednici de patrimoniul de suferinta agonisit.
Generatia noastra va da probe ca cel mai prielnic climat pentru inmugurirea eului romano-thracic, este climatul eroismului.
Iar spiritul nostru eroic revolutionar cata sa taie si sa vindece racilele liberale si sa verse vitejie, darnicie si noblete, peste atatea insuficiente sufletesti.
In lupta pentru dainuirea vietii sale pe pamant, omul are de ales intre doua feluri de strategii.
Noi preconizam izbirea in crestet, tactica bataliei deschise, cu placerile si riscurile ce le aduc generozitatea si avantul vietii, aruncate fatis in valtoarea luptei.
Respingem tactica ocolirii, a vicleniei, a smecheriei, facute pentru inconjurarea obstacolului si atacul piezis ; acesta e stilul de viata moale care ajunge la foloase pe drumurile joase fara suisuri, urcusuri si asperitati, strategie nimerita pentru omul care isi face loc tradand, inseland, cumparand, insa nu biruind.
Fiecare fel de lupta cere o specie anumita de oameni.
Conducatorii nostri, de aproape 300 de ani incoace, cauta sa ne invete sa intrebuintam de preferinta tactica ocolirii si a vicleniei.
A venit timpul s-o schimbam.
X
Sa rezumam :
Deci, domnilor studenti, spiritul crestin ne-a daruit demnitatea de om, spiritul nationalist ne-a daruit demnitatea de roman, spiritul eroic revolutionar ne da demnitatea de legionar.
Si spiritul nationalist si spiritul revolutionar ne innobileaza,, deoarece la primul rang de noblete dobandit de crestinism prin inaltarea omului pe treapta de fiinta iubita, crescuta de Dumnezeu si in legatura cu El, noi am mai adaugat inca doua titluiri de fala : demnitatea de roman si demnitatea de legionar.
Am innobilat deci constiinta noastra de Neam roman, deoarece aceasta constiinta este cu atat mai vrednica de respect cu cat simtul demnitatii de om si de neam este mai ridicat.
Camarazi, anotimpul rodirii romanesti este insemnat in calendarul vesniciei pe care il poarta cu sine Dumnezeu.
Acest anotimp, cred eu, se apropie.
Deseori, cu sufletul casnit, m-am intrebat ce calitate, ce virtuti, ce farmec, ce savoare unica, ce mireasma noua, ce miorodenii deosebite si nemaiinchipuite va avea, va trebui sa aiba, acest fruct romanesc.
Va indemn sa va puneti si d-voastra, cat mai des, o asemenea intrebare.
Insa, ca sa nu fiti paralizati de sterilitate si pecetluiti de impotenta sufleteasca, va zic, camarazi, nu alergati pe aleele care duc usor la treptele satisfactiilor desarte.
Va pot da acest sfat, deoarece am dat si acest exemplu.
Nu veti fi creatori romani daca nu ati trecut prin scoala suferintii.
Aceasta este calea trasa pentru noi de degetul lui Dumnezeu, este calea sortita in Istorie si fapturii romanesti si Natiei noastre, este calea deschisa de stramosii nostri, este calea aleasa si incercata de Capitan.
Aceasta este calea creatiei rezervata omului roman.
E calea ce v-o vestesc.
